Archive for the ‘personale’ Category

Zbor low-cost vs. cursă de linie

Tuesday, November 5th, 2013

Tot aud lume care la întrebarea “De alegi low-cost-ul?” îmi raspund sec “Prețul.”  Ei bine, nu întotdeauna companiile low-cost au cele mai mici prețuri și în acest articol o să explic de ce, cu cât mai multe argumente.

Ofertele companiilor aeriene le mai studiez pe SkyScanner (au și aplicații pentru AndroidiOS si WindowsPhone), un site global de căutare pentru călătorii care oferă posibilitatea de a compara ofertele de zboruri pentru destinația dorită. Așadar, alegem o destinație pentru vacanța noastră: Londra. La o primă vedere găsim cu un preț mai mic la companiile low-cost

low-cost-londra

 

 

 

 

și o idee mai scump zborul de linie

 

regular-londra

 

 

 

 

Nu este o diferență foarte mare, dar mulți accesează direct site-urile companiilor low-cost direct, fără a se interesa și în alte părți. Uneori veți vedea diferențe și de 200-300 lei, dar imediat vom face niște calcule.

Zborul low-cost: 847 lei = 190 euro

Comision plată cu cardul pe site: aprox. 90 lei = 20 euro

Bagaj de cală:  40 euro

Loc preferențial: 50-100 lei = 10-20 euro

Mâncare în avion: 10 euro (aproape 4 ore de zbor)

Bilet tren Luton – Londra și retur (Luton este un aeroport la aproximativ 50 km de Londra): 30 lire = 35 euro

Total low-cost: 305-310 euro

Zbor de linie: 883 lei = 199 euro

Comision plată cu cardul: 0

Bagaj de cală:  inclus

Loc preferențial: inclus

Mâncare în avion: inclus

Aterizează pe Heathrow și există stație de metrou.

Total zbor de linie: 199 euro

Sunt costuri pe care nu le observați pe loc, dar atunci când trageți linie prețul parcă nu mai e ca la început.. Si, dacă vă plac escalele, aveți toate șansele să găsiți și mai ieftin.  Mie, după ultima experiență avută, nu prea-mi mai trebuie low-cost.

Nu tot ce zboară se numește companie aeriană. 🙂

 

aviation

 

Top 100 DJs Party în Londra

Monday, November 4th, 2013

Pe 19 octombrie am ajuns la petrecerea la care visam încă din liceu: Top100DJs Party, un show incendiar organizat în Londra de revista DJ Mag și Ministry of Sound. Anul acesta, DJMag au ales sa țină o petrecere în paralel și în Amsterdam. Din motive necunoscute, locația evenimentului din Londra a fost mutată în Electric Brixton, un club cu o suprafață destul de modestă pentru o astfel de festivitate și asta s-a observat înca la intrare, după timpul de așteptare de la intrare, baruri și toalete.

Trecând peste aceste aspecte de organizare, line-up-ul a fost unul destul de interesant:

Quentin Mosimann

Dimitri Vegas & Like Mike

Bob Sinclar

și DJ-ul numărul 1 în lume ales de public, Hardwell.

Top 100 DJs Party in London

Top 100 DJs Party in London

 

Mare majoritate prezentă la petrecere se aștepta ca Armin van Buuren să câștige încă o dată acest premiu, dar nu a fost să fie și de această dată. Sincer, și eu aveam curajul să pariez că el va fi desemnat având în vedere lansările de succes: “Intense” si “Universal Religion 7” , sutele de turnee ținute în toată lumea care adună milioane de fani și nu în ultimul rând emisiunea săptămânală “A state of trance” difuzată de Digitally Imported si preluată de peste 40 de posturi de radio din întreaga lume.

 

Asadar, topul de anul acesta arată cam așa:

  1. Hardwell
  2. Armin van Buuren
  3. Avicii
  4. Tiesto
  5. David Guetta
  6. Dimitri Vegas & Like Mike
  7. Nicky Romero
  8. Steve Aoki
  9. Afrojack
  10. Dash Berlin

*restul clasamentului îl găsiți aici.

 

 

P.S.: Marea Britanie are public de trance, a fost exact cum mi-am imaginat și trăiesc cu speranța că și-n România se va întâmpla asta într-o bună zi.

Comerțul de tip: “așa nu!”

Monday, October 29th, 2012

De câteva zile sunt pe fugă, îmi caut diverse lucruri pentru noul apartament. Nu știu dacă a scăpat nevizitat vreun magazin de mobilă, tapet, corpuri de iluminat & stuff, incluzând si magazine all-in-one, gen Ikea, Mobexpert, Kika sau BoConcept.

În Mobexpert am găsit câteva lucruri care mi-au plăcut, dar comportamentul angajaților de acolo nu mi-a permis să duc tranzacția până la final. Pe scurt, își găseau cu totul alte lucruri de făcut (vorbit la telefon, stat de vorba intre ei în grupuri de câte 3-4 persoane), numai să vândă nu. Aș fi fost interesat de un colțar, un dormitor si multe alte chestii decorative cum ar fi covoare, tablouri, ceasuri etc, dar am ramas doar cu o lustră pe care mi-a adus-o un angajat de la dep. electrice cu simț al răspunderii. La casierie, alte angajate cu comportament de casieră C.F.R., aruncând una pe cealaltă sarcina de a încasa o lustră: “Hai, fată, ia-l si tu să-l încasezi!” (Ea era ocupată, vorbea cu alt angajat îmbrăcat in salopetă)

Una peste alta, pierderea Mobexpert a fost undeva la 25000 si ceva de lei, din cauza unor salariați care cred că locul de muncă este unul de joacă.

Când o companie se respectă

Saturday, June 30th, 2012

    Vă spuneam zilele trecute că am probleme cu vechiul meu telefon, un iPhone 4, care, de ceva vreme nu mai vrea să-și păstreze semnalul când încerc să accesez internetul. E o problemă de genul că o ia razna procesorul atunci când este prea solicitat.

Sărind peste probleme tehnice, astăzi m-am oprit să văd ce noutăți hardware/software se mai găsesc in Apple Store-ul din Hamburg, și, dacă tot eram prin zonă, m-am gândit să merg la Genius Bar-ul lor (un stand unde-ți afli răspunsurile la problemele legate de produsele lor).

M-am înscris civilizat in waiting list, m-am jucat cu câteva gadget-uri între timp pâna am ajuns la standul cu pricina, acolo unde aveam să-mi vărs necazul. Angajatul, un tip super-prietenos, m-a ascultat foarte calm si a supus telefonul câtorva teste, pe care, bineînțeles, nu le-a trecut. Între timp eu am primit un MacBook Air cu internet, pentru a nu mă plictisi cât timp a durat backup-ul aparatului. Telefonul avea o problemă la placa de bază, o piesă foarte scumpă si inutil de schimbat.

Mi-a propus o ofertă foarte greu de refuzat: să las telefonul meu in Apple Store pentru a-l trimite în China pentru reciclare și să mai dau 150 euro pentru un aparat identic ca și configurație, dar nou, sigilat. Nici nu am clipit și m-am dus la casă pentru a-l achita.

Țin să precizez că telefonul era ieșit din garanție de un an și ceva, cu urme intense de uzură. Deh, 1Gb de internet pe 3G utilizat/luna + wireless-ul de acasă, serviciu si cafenele/baruri. La un moment ajunsesem să-l încarc și de două ori pe zi.

Și, uite așa Apple m-a convins că nu e incă timpul să trec la Android și că 500 de euro stau bine în buzunarul meu în continuare.

 

RESPECT Apple, RESPECT Steve pentru ce-ai lăsat în urmă!